Prima data cand l-am intalnit era la Crosul Petrom, avea cateva steaguri in mana si un zambet si energie iesite din comun! Stateam in spatele lui si il urmaream fasinata, masurand, in acelasi timp, si gambele dansului :)), plesnind de ciuda ca sunt mai mari decat ale mele :)). Impreuna cu Daniel Lixandru, au cooptat un tanar alergator, pe care l-au dus la finish in linie cu ei, intr-un timp foarte bun. Era placerea lor sa motiveze oamenii sa devina mai buni, sa isi depaseasca limitele ( baiatul cu pricina il tinea pe “Nu”in brate, ca el nu stie daca alearga in ritmul lor samd.. Eu am ramas impresionata de vointa cu care alerga Ilie, de forta si determinarea de a plimba drapelurile in vant..si, nu cred ca e usor deloc. Ilie parea foarte confortabil, fara semne de oboseala. “”Se vede ca alearga cu dragoste si il mistuie flacara pasiunii pentru acest sport””, mi-am zis eu in sinea mea!!

Apoi, l-am vazut la MIB, 2011. Eu alergam Half Maraton, Iliuta plin de steaguri Maraton. La turul al doi-lea ma lasa in urma, cu o viteza si constanta demne de urmat :))Pfffiuu!! Ma intrebam oare cat rezista, mai ales ca era vreme urata :))..el alerga, vorbea in stanga si in drepta..si se imbarbata cu “haide, haide, haide!”…Pai cum sa nu prind aripi si eu, auzindu-l si vazandu-l pe Ilie?!

Impresionant, daca eu terminam Semimaratonul in 2 ore, Ilie termina Maratonul in 3:48!! Sa nu vorbim despre varsta, ca ma rusinez complet :)!!

La final, m-am dus la el si l-am intrebat cum a fost. Mi-a raspuns simplu, dar zambind “Greu”..nu e loc de modestie cand alergi atat de mult, am apreciat raspunsul lui, mai ales ca pe tot traseul zambea si privea inainte, ca un invingator!

Bravo, Ilie! Te admir pentru puterea ta si pentru dragostea pe care o porti acestui sport! Intr-adevar, granitele nu sunt limitele! Daca ne dorim un lucru cu adevarat, il putem obtine, totul sta in mintea si in inimile noastre!

Felicitari si la cat mai multe maratoane in forta!!!